Înțelesuri
- 1
A face ceva întreg, complet, adăugând ce lipsește; a completa.
„Cu banii primiți de ziua lui și-a întregit suma pentru bicicletă.”
- 2
(Reflexiv) A deveni întreg, unitar.
„România s-a întregit în 1918, prin Marea Unire.”
Sinonime
- a completa
- a reîntregi
Antonime
- a împărți
- a fragmenta
Cum se folosește
Prezent: întregesc, întregește. Conjunctiv: să întregească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- întregesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întregește
- imperfect pers. 1 singular
- întregeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întregesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întregească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).