Înțelesuri
- 1
A lăsa pe cineva în urmă la mers, la alergare, la condus.
„L-a întrecut pe ultima sută de metri.”
- 2
A se dovedi mai bun decât cineva într-o privință.
„La matematică nu-l întrece nimeni din clasă.”
- 3
A trece peste o limită, a fi mai mult decât trebuie.
„Cheltuielile au întrecut cu mult ce pusesem deoparte.”
- 4
A se lua la întrecere unul cu altul. Se folosește reflexiv: a se întrece.
„Copiii se întreceau care ajunge primul la poartă.”
Sinonime
- a depăși
- a devansa
- a lăsa în urmă
Antonime
- a rămâne în urmă
Expresii și locuțiuni
- A se întrece cu glumaa împinge gluma prea departe, până supără.
- A întrece așteptărilea ieși mai bine decât credea oricine.
- Pe întrecutecare mai de care, fiecare încercând să fie primul.
Etimologie
Format în română, din în + a trece.