Înțelesuri
- 1
A retrage un ordin dat sau o hotărâre luată; a anula.
„Generalul a contramandat atacul.”
- 2
A renunța la un plan, o vizită sau un proiect stabilite dinainte.
„Au contramandat excursia din cauza ploii.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu contramandez, el contramandează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- contramandez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- contramandează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să contramandez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să contramandeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (contremander).