Înțeles
A lucra împreună cu alții pentru același scop; a colabora.
„Medicii și asistentele au conlucrat ca să salveze pacientul.”
Sinonime
Cum se folosește
Se desparte -lu-cra. Prezent: conlucrez, conlucrează. Conjunctiv: să conlucreze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- conlucrez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- conlucrează
- imperfect pers. 1 singular
- conlucram
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să conlucrez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să conlucreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a lucra”, cu prefixul „con-”, după franceza collaborer.
Cuvântul de bază, în dicționar: a lucra