Înțelesuri
- 1
A face o muncă; a munci.
„Lucrează de dimineață până seara în grădină.”
- 2
A avea o slujbă undeva.
„Lucrează în construcții de zece ani.”
- 3
A prelucra un material, făcând din el un obiect.
„Lucrează lemnul cu dalta, ca pe vremuri.”
- 4
A confecționa, a coase, a împleti.
„Lucrează un pulover pentru nepot.”
- 5
A face, a construi ceva cu munca mâinilor.
„Au lucrat casa doi ani, cu mâna lor.”
- 6
(Despre mașini, mecanisme) A fi pornit și a-și face treaba.
„Motorul lucrează în gol.”
- 7
A avea efect; a acționa.
„Medicamentul lucrează încet, dar sigur.”
- 8
(Familiar) A unelti împotriva cuiva.
„Cineva lucrează împotriva lui la birou.”
Sinonime
- a munci
- a făuri
- a confecționa
- a funcționa
Expresii și locuțiuni
- A nu avea ce lucraa face un lucru de prisos, în loc să-ți vezi de treabă.
- A lucra pe brância munci foarte greu, până la istovire.
- A lucra la negrua munci fără forme legale.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- lucrez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- lucrează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să lucrez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să lucreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (lucubrare).