Înțelesuri
- 1
A se opri din mers, a rămâne pe loc.
„Stai puțin, mi s-a dezlegat șiretul.”
- 2
(despre aparate, ceasuri) A se opri din funcționare.
„Mi-a stat ceasul, nu știu cât e ora.”
- 3
A rămâne un timp undeva, a zăbovi.
„Am stat două ore la coadă la ghișeu.”
- 4
A avea casa într-un anumit loc; a locui acolo.
„Stă la bloc, în capătul celălalt al orașului.”
- 5
A avea o anumită poziție a corpului.
„A stat în picioare tot drumul, n-a găsit loc.”
- 6
(Despre ploaie, vânt) A se opri după ce a ținut o vreme.
„A stat ploaia și a ieșit soarele.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A nu-și găsi astâmpăr, a nu sta loculuia se foi neîncetat, a nu avea răbdare.
- A sta pe loca nu progresa, a stagna.
- A sta ca pe acea aștepta cu mare nerăbdare sau neliniște.
- Stai să veziai răbdare, ce urmează e și mai interesant.
- A sta cu mâinile în sâna nu face nimic când ar trebui să acționezi.
Atenție la scriere
- Să stea sau să steie? — Forma corectă este „să stea”. „Să steie” este greșit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- stau
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- stai
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- stă
- imperfect pers. 1 singular
- stăteam
- perfect simplu pers. 1 singular
- stătui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- stătuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să stau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să stea
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- stai
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul stare („a sta în picioare, a rămâne”), de unde vin și stație sau statură.