Înțelesuri
- 1
A ridica în vârtej și a împrăștia departe.
„Vântul a spulberat zăpada de pe câmp.”
- 2
(Figurat) A distruge cu totul, a nimici.
„Accidentul i-a spulberat visul de a deveni pilot.”
Sinonime
- a risipi
- a împrăștia
- a nimici
- a distruge
Cum se folosește
Prezentul: eu spulber, el spulberă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- spulber
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- spulberă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să spulber
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să spulbere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (*expulverare).