Înțelesuri
- 1
A băga cuiva frica în oase; a înspăimânta.
„M-ai speriat cu strigătul acela.”
- 2
(Reflexiv) A simți deodată frică în fața unui lucru neașteptat.
„Copilul s-a speriat de tunet.”
- 3
A face o ființă să fugă printr-o mișcare sau un zgomot neașteptat.
„A speriat păsările de pe câmp.”
- 4
(Familiar) A uimi prin frumusețe sau prin calități.
„A venit îmbrăcată de speriat.”
Sinonime
Antonime
- a liniști
- a îmbărbăta
Expresii și locuțiuni
- Se sperie și de umbra luise spune despre un om foarte fricos.
- A-i speria cuiva somnula-l face să nu mai poată adormi.
Atenție la scriere
- Taie sau tăiază? Mângâie sau mângâiază? — Corect: „el taie”, „ea mângâie”, „el încheie”, „mă sperie”. Formele cu „-ază” sunt greșite la aceste verbe. Altele, ca „a copia”, fac însă „copiază”.
- Sperie, mângâie, înmoaie (nu „speriază”, „mângâiază”) — „A speria”, „a mângâia” și „a înmuia” nu primesc „-ează”: „el sperie”, „ea mângâie”, „căldura înmoaie”. Conjunctivul: „să sperie”, „să mângâie”, „să înmoaie”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- sperii
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- sperie
- indicativ prezent pers. 1 plural
- speriem
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să sperii
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să sperie
- gerunziu
- speriind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină, dintr-o formă legată de pavor „spaimă”.