Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A-și mărturisi păcatele unui preot.
„S-a spovedit și s-a împărtășit de Paște.”
- 2
(Despre preoți) A asculta mărturisirea cuiva.
„Preotul i-a spovedit pe copii înainte de slujbă.”
- 3
(Reflexiv, figurat) A-și deschide sufletul în fața cuiva.
„I s-a spovedit prietenei despre necazurile din căsnicie.”
Sinonime
- a se mărturisi
- a se confesa
- a se destăinui
- a se griji
Cum se folosește
Prezentul: eu spovedesc, el spovedește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- spovedesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- spovedește
- imperfect pers. 1 singular
- spovedeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să spovedesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să spovedească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (ispovědati).