Înțelesuri
- 1
A răspândi lumină; a străluci.
„Stelele lucesc pe cer.”
- 2
A sclipi din cauza luminii; (despre ochi) a avea o strălucire deosebită.
„Ochii îi luceau de bucurie.”
- 3
(Fig., despre idei, sentimente) A apărea brusc sau pentru scurt timp.
„I-a lucit în minte o idee.”
- 4
A se remarca prin calități deosebite.
„Luceau prin vorbirea lor aleasă.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu lucesc, el lucește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- lucesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- lucește
- imperfect pers. 1 singular
- luceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să lucesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să lucească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*lucire, în loc de lucere).