Înțelesuri
- 1
A trage brusc și puternic de ceva sau de cineva ca să-l smulgi sau să-l miști din loc.
„Hoțul i-a smucit geanta și a fugit.”
- 2
(Reflexiv) A se zbate, a face mișcări bruște ca să scape din strânsoare.
„Câinele se smucea în lanț.”
- 3
(Despre arme de foc) A izbi înapoi când trag; a avea recul.
„Pușca a smucit când a tras.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezent: smucesc, smucește. Conjunctiv: să smucească. Substantivul înrudit: smucitură.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- smucesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- smucește
- imperfect pers. 1 singular
- smuceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să smucesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să smucească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (smučati).