Înțeles
Mișcare bruscă și repezită prin care ceva sau cineva e tras ori împins cu putere; smuceală.
„Cu o smucitură, câinele și-a scos lesa din mâna mea.”
Sinonime
- smuceală
- smucire
Cum se folosește
Plural: smucituri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- smuciturii
- plural
- smucituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).