Înțelesuri
- 1
A răspândi sau a răsfrânge o lumină puternică.
„Zăpada strălucea în soare.”
- 2
(Despre ochi, chip) A fi luminat de bucurie sau de emoție.
„Îi străluceau ochii când vorbea despre proiect.”
- 3
(Figurat) A se deosebi de ceilalți prin însușiri; a se remarca.
„A strălucit la olimpiada de fizică.”
Sinonime
Antonime
- a se stinge
- a pălí
Expresii și locuțiuni
- A străluci de curățeniea fi spălat și lustruit până lucește.
- A străluci prin absențăa lipsi tocmai de acolo de unde ar fi trebuit să fii.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- strălucesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- strălucește
- imperfect pers. 1 singular
- străluceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să strălucesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să strălucească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul stră- și verbul „a luci”.