Înțeles
(Drept) A trece într-un contract sau într-un act o clauză, o condiție precisă.
„Contractul stipulează că plata se face la sfârșitul fiecărei luni.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu stipulez, el stipulează; conjunctiv: să stipuleze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- stipulez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- stipulează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să stipulez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să stipuleze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (stipuler) și din latină (stipulare).