Înțelesuri
- 1
A lăsa cuiva puțin loc de mișcare; a-l îngrămădi, a-l înghesui.
„Mulțimea a strâmtorat trecătorii pe trotuar.”
- 2
A pune pe cineva într-o situație grea; a sili.
„Datoriile l-au strâmtorat.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu strâmtorez, el strâmtorează. Variantă: a strâmtori.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- strâmtorez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- strâmtorează
- pers. 1 singular
- să strâmtorez
- pers. a 3-a singular
- să strâmtoreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din strâmtoare.