Înțelesuri
- 1
A arăta cuiva respect și prețuire; a cinsti.
„Orașul își onorează în fiecare an eroii.”
- 2
A face cuiva o cinste prin prezența sau prin gestul tău.
„Ne-a onorat cu prezența la deschidere.”
- 3
A-ți îndeplini o obligație, mai ales bănească.
„Firma și-a onorat toate facturile la timp.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A-și onora cuvântula face ce ai promis.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- onorez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- onorează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să onorez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să onoreze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (honorare), franceză (honorer) și italiană (onorare).