Înțelesuri
- 1
A face ca o ființă să nu mai trăiască; a ucide.
„Vânătorul n-a vrut să omoare cerbul.”
- 2
(reflexiv) A-și lua singur viața.
„În roman, personajul se omoară din disperare.”
- 3
(figurat, familiar) A obosi pe cineva peste măsură sau a-i face viața grea.
„M-a omorât cu întrebările.”
- 4
(Figurat) A distruge cu totul, a nimici, a face să piară.
„Gerul a omorât florile din grădină.”
Antonime
Cum se folosește
Se scrie a omorî, cu î din a, dar la persoana I face omor.
Expresii și locuțiuni
- A omorî timpula-și trece vremea cu ceva, ca să nu se plictisească.
- A omorî pe cineva în bătaiea-l bate foarte tare.
- Nu mă omorî!se spune când nu-ți vine să crezi ce auzi.
- A omorî pe cineva cu zilea-i amărî viața, a-l face să sufere fără încetare.
- A-și omorî foameaa mânca puțin, cât să nu mai fie flămând o vreme.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- omor
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- omoară
- imperfect pers. 1 singular
- omoram
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să omor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să omoare
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- omoară
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul umoriti.