Înțelesuri
- 1
A pricinui moartea unei ființe.
„Vânătorul a ucis lupul care intrase în stână.”
- 2
(figurat) A distruge, a nimici ceva care nu e ființă.
„Rutina i-a ucis orice bucurie de a merge la lucru.”
Antonime
Cum se folosește
A omorî e forma obișnuită în vorbire; a ucide sună mai grav și apare mai des în scris, în presă și în limbajul juridic.
Expresii și locuțiuni
- Ucigă-l-cruceanume popular dat diavolului, ca să nu-i rostești numele.
- A ucide timpula-ți umple orele cu ceva, doar ca să treacă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ucid
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ucizi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ucide
- perfect simplu pers. 1 singular
- ucisei
- perfect simplu pers. 1 plural
- uciserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- uciseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ucid
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ucidă
- gerunziu
- ucigând
- participiu
- ucis
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul occidere („a doborî, a ucide”).