Regula
Dicționarele din dosar înregistrează expresia „a face cunoștință cu cineva” și o explică: a lega relații cu o persoană, a o cunoaște. Substantivul stă nearticulat, ca în alte expresii cu „a face”: „a face pace”, „a face cerere”.
Forma articulată, „cunoștința”, apare în alte expresii, unde e altceva: „a-și pierde cunoștința” (a leșina), „a aduce la cunoștința cuiva” (a anunța). De aici amestecul: cine aude des „cunoștința” cu „-a” o pune și unde nu trebuie.
„Încântat de cunoștință” e formula politicoasă de după prezentare; aici „cunoștință” se referă la faptul că v-ați cunoscut, tot nearticulat.
Atenție și la prepoziție: faci cunoștință „cu” cineva, nu „pe” cineva și nu „de” cineva.
Corect
- Am făcut cunoștință cu noul coleg în prima zi.
- Vreau să faci cunoștință cu bunicii mei.
- „Încântat de cunoștință!”, i-a spus, strângându-i mâna.
- A aflat vestea și și-a pierdut cunoștința pentru câteva secunde.
Greșit
- Am făcut cunoștința cu el la un concurs de șah.
- Hai să faci cunoștința cu sora mea.
Un truc de ținut minte
Pune în loc „prietenie”: „am făcut prietenie cu el”, nu „am făcut prietenia cu el”. Tot așa: „am făcut cunoștință”.
Cuvintele în dicționar
Regula urmează DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).