Înțelesuri
- 1
A face din nou ceva, mai ales ceva ieșit prost sau stricat.
„Profesoara mi-a cerut să refac tema.”
- 2
A repara, a reconstrui ce a fost distrus.
„După cutremur, au refăcut biserica piatră cu piatră.”
- 3
(Reflexiv) A-și recăpăta puterile sau sănătatea.
„S-a refăcut greu după operație.”
- 4
(Reflexiv, despre țesuturi, păduri) A crește la loc, a se regenera.
„Pădurea s-a refăcut în câțiva ani după incendiu.”
Sinonime
- a reconstrui
- a repara
- a reconstitui
- a se însănătoși
Antonime
Cum se folosește
Se conjugă ca „a face”: eu refac, el reface; perfectul simplu: refăcui; participiul: refăcut; imperativul: refă!
Expresii și locuțiuni
- A-și reface viațaa o lua de la capăt după o despărțire sau o nenorocire.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- refac
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- reface
- imperfect pers. 1 singular
- refăceam
- perfect simplu pers. 1 singular
- refăcui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- refăcuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să refac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să refacă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- refă
- gerunziu
- refăcând
- participiu
- refăcut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul re- și „a face”, după franceza refaire.