Înțeles
A duce la îndeplinire; a realiza.
„Primarul a înfăptuit ce promisese.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu înfăptuiesc, el înfăptuiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- înfăptuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- înfăptuiește
- imperfect pers. 1 singular
- înfăptuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să înfăptuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să înfăptuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la în- și făptui.