Înțelesuri
- 1
A suporta cu răbdare o durere, o suferință sau un necaz; a răbda.
„Soldații au îndurat foamea și frigul toată iarna.”
- 2
(Reflexiv) A se arăta milos, a i se face milă de cineva; a se îndupleca.
„Îndură-te de noi și iartă-ne!”
- 3
(Reflexiv) A se hotărî cu greu să facă un lucru, a-l lăsa inima să-l facă.
„Nu s-a îndurat să vândă casa părintească.”
Cum se folosește
Prezent: îndur, îndură. Conjunctiv: să îndure.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- îndur
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îndură
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îndur
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îndure
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (indurare); la primul sens, și după franceză (endurer).