Înțelesuri
- 1
Care are milă de alții și iartă ușor; milostiv.
„Bătrânii îl rugau pe domnitor să fie îndurător cu cei săraci.”
- 2
Care rabdă suferința și greutățile fără să se plângă; răbdător.
„Bunicul a fost un om îndurător, care a trecut prin război fără un cuvânt de reproș.”
Antonime
- nemilos
Cum se folosește
Învechit. Forme: îndurătoare (feminin, la singular și la plural), îndurători.
Forme flexionare
- masculin plural
- îndurători
- feminin singular și plural
- îndurătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).