Înțelesuri
- 1
Milă, bunătate față de cineva aflat la necaz.
„Prizonierul a cerut îndurare.”
- 2
Puterea de a răbda suferința.
„Și-a purtat boala cu multă îndurare.”
Sinonime
- milă
- compasiune
- îngăduință
- răbdare
Antonime
- cruzime
- neîndurare
Cum se folosește
Pluralul „îndurări” e rar.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- îndurării
- plural
- îndurări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) îndura”.