Înțeles
Care te înduioșează; mișcător, emoționant.
„Scena revederii a fost înduioșătoare.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se pronunță «în-du-io-șă-tor»; feminin: înduioșătoare; plural: înduioșători.
Forme flexionare
- masculin plural
- înduioșători
- feminin singular și plural
- înduioșătoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a înduioșa, cu sufixul -ător.