Înțelesuri
- 1
A ajunge la o anumită vârstă sau la un anumit număr de ani.
„A împlinit patruzeci de ani în octombrie.”
- 2
(reflexiv, despre timp) A se scurge în întregime, a ajunge la soroc.
„Se împlinesc zece ani de când s-au mutat aici.”
- 3
A duce la capăt o hotărâre, o promisiune sau o datorie; a înfăptui.
„Și-a împlinit cuvântul dat, până la ultimul leu.”
- 4
(reflexiv, despre dorințe, previziuni) A deveni realitate.
„Nu i s-a împlinit niciunul dintre planurile de atunci.”
- 5
(reflexiv, despre oameni) A ajunge la deplinătatea puterilor sau a mulțumirii; a se realiza.
„S-a împlinit ca om abia după ce a schimbat meseria.”
- 6
A face să fie plin sau întreg; a completa.
„Mai lipsesc două sute de lei ca să împlinim suma.”
Sinonime
- a înfăptui
- a realiza
- a întregi
- a desăvârși
Antonime
- a rata
- a neglija
Expresii și locuțiuni
- A-și împlini somnula dormi cât îi trebuie cuiva, până se odihnește pe deplin.
Etimologie
Moștenit din latina populară, dintr-o formă implenire, legată de plenus („plin”).