Înțelesuri
- 1
A da cuiva un sfat; a-l îndemna să facă un lucru.
„L-a sfătuit să nu semneze până nu citește tot.”
- 2
(Reflexiv) A cere părerea cuiva înainte de a hotărî.
„S-au sfătuit cu avocatul și abia apoi au răspuns.”
- 3
(Popular) A sta de vorbă pe îndelete.
„Bătrânii se sfătuiau la poartă până se însera.”
Sinonime
- a povățui
- a îndruma
- a se consulta
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- sfătuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- sfătuiește
- imperfect pers. 1 singular
- sfătuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să sfătuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să sfătuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).