Înțelesuri
- 1
A face, a întocmi ceva punând laolaltă părțile.
„Profesorul a alcătuit lista de lecturi.”
- 2
A forma împreună un întreg; reflexiv, a fi format din ceva.
„Cele trei părți alcătuiesc un roman.”
- 3
(Reflexiv, regional) A se învoi, a cădea la înțelegere.
„S-au alcătuit la preț după o lungă tocmeală.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu alcătuiesc, el alcătuiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă alcătuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se alcătuiește
- imperfect pers. 1 singular
- mă alcătuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă alcătuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se alcătuiască
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- alcătuiește-te
- gerunziu
- alcătuindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (alkotni); sensul regional din maghiară (alkudni).