Înțelesuri
- 1
A face, a îndeplini ceva; a comite.
„Hoțul a săvârșit mai multe furturi.”
- 2
(Învechit și regional) A termina o lucrare, a o încheia cu bine.
„A săvârșit lucrarea în vară.”
- 3
(Învechit și popular, reflexiv) A muri, a-și sfârși viața.
„Bătrânul s-a săvârșit în somn.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu săvârșesc, el săvârșește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- săvârșesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- săvârșește
- imperfect pers. 1 singular
- săvârșeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să săvârșesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să săvârșească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (sŭvrŭšiti).