Înțelesuri
- 1
A închide o ușă, o poartă sau un obiect cu cheia, cu lacătul ori cu zăvorul.
„Ai încuiat ușa de la intrare?”
- 2
A-l ține pe cineva sub cheie într-o odaie.
„L-au încuiat în magazie până a venit poliția.”
- 3
(reflexiv) A se închide singur într-o încăpere, ca să nu fie deranjat.
„S-a încuiat în birou și n-a răspuns la telefon toată ziua.”
- 4
(familiar, figurat) A pune pe cineva în situația de a nu mai avea ce răspunde.
„L-a încuiat cu o singură întrebare și s-a lăsat tăcere.”
- 5
(popular) A produce sau a suferi de constipație.
„Orezul îl încuie, mai bine dă-i supă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A încuia ușaa o închide cu cheia.
Atenție la scriere
- Încheie sau încheiază? — „A încheia” face „el încheie”, nu „încheiază”: „ședința se încheie la cinci”. La fel „a încuia – încuie” și „a descuia – descuie”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- încui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- încuie
- indicativ prezent pers. 1 plural
- încuiem
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să încui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să încuie
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- încuie
- gerunziu
- încuind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul incuneare.