Înțeles
A strica recepția unui semnal radio sau a unei emisiuni, trimițând semnale care o acoperă.
„Emițătorul bruiază postul străin.”
Sinonime
- a perturba
- a întrerupe
Cum se folosește
Se pronunță «bru-i-a»; prezentul: eu bruiez, el bruiază.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- bruiez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- bruiază
- indicativ prezent pers. 1 plural
- bruiem
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să bruiez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să bruieze
- gerunziu
- bruind
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (brouiller).