Înțelesuri
- 1
A se încrede în cineva sau în ceva; a se baza, a se întemeia.
„Mă bizui pe ajutorul tău.”
- 2
(Popular) A avea curajul de a face ceva; a îndrăzni, a cuteza.
„Nu se bizuia să intre în casă.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Verb reflexiv. Prezentul: eu mă bizui, el se bizuie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă bizui
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te bizui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se bizuie
- imperfect pers. 1 singular
- mă bizuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă bizui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se bizuie
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- bizuie-te
- gerunziu
- bizuindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiară (bízni).