Înțelesuri
- 1
A sosi undeva, după ce ai străbătut un drum.
„Am ajuns la gară cu cinci minute înainte de plecare.”
- 2
A prinde din urmă pe cineva care merge înainte.
„L-a ajuns abia la capătul străzii.”
- 3
A se întinde până la ceva, a reuși să atingi.
„Nu ajung la raftul de sus, dă-mi un scaun.”
- 4
A deveni, a intra într-o anumită stare.
„A ajuns profesor la școala din sat.”
- 5
A fi de ajuns, a fi în cantitate îndestulătoare.
„Ne ajunge pâinea până mâine.”
Expresii și locuțiuni
- A ajunge departea reuși în viață, a dobândi succese.
- A ajunge la mala răzbate prin greutăți până la capăt.
- A-i ajunge cuțitul la osa fi la capătul puterilor, într-o situație fără ieșire.
- A nu-i ajunge cu prăjina la nasse spune despre un om înfumurat, care se crede mai presus de ceilalți.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă ajung
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se ajunge
- perfect simplu pers. 1 singular
- mă ajunsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- ne ajunserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- ne ajunseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă ajung
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se ajungă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- ajunge-te
- gerunziu
- ajungându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul adiungere („a alătura, a lipi de ceva”); de acolo vine ideea de a te alătura celui din față, adică de a-l prinde din urmă.