Înțelesuri
- 1
A deveni rudă cu cineva sau a fi rudă cu el, de obicei prin căsătorie.
„Prin nunta copiilor, cele două familii s-au înrudit.”
- 2
(Figurat) A avea trăsături de bază comune cu altcineva sau cu altceva.
„Limba română se înrudește cu italiana, franceza și spaniola.”
Cum se folosește
Reflexiv. Prezent: mă înrudesc, se înrudește. Conjunctiv: să se înrudească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă înrudesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se înrudește
- imperfect pers. 1 singular
- mă înrudeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă înrudesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se înrudească
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- înrudește-te
- gerunziu
- înrudindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în-” și „rudă”.