Înțelesuri
- 1
A lovi cu biciul sau cu altceva subțire și flexibil.
„Căruțașul biciuia caii ca să meargă mai repede.”
- 2
(Fig.) A critica sau a ridiculiza cu asprime.
„Poetul a biciuit în versuri nedreptățile vremii.”
Sinonime
- a lovi
- a cravașa
- a ridiculiza
Cum se folosește
Prezentul: eu biciuiesc (sau biciui), el biciuiește (sau biciuie).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- biciuiesc/biciui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- biciuiește/biciuie
- imperfect pers. 1 singular
- biciuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să biciuiesc/să biciui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să biciuiască/să biciuie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la bici.