Înțelesuri
- 1
A afla ceva fără să ți se spună, din intuiție sau din judecată.
„Am ghicit de la început ce urmărește.”
- 2
A dezlega o ghicitoare.
„N-a ghicit nici a treia cimilitură.”
- 3
(În superstiții) A spune ce i se va întâmpla cuiva, citind în cărți, în cafea sau în palmă.
„Îi ghicea în cafea la fiecare vizită.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Ghici ghicitoarea meaformulă cu care se începe o ghicitoare.
- Pe ghicitela întâmplare, fără să știi sigur.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ghicesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ghicește
- imperfect pers. 1 singular
- ghiceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ghicesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ghicească
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- ghicește/ghici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută; unele dicționare o apropie, cu rezervă, de bulgară.