Înțelesuri
- 1
Lumină scurtă și strălucitoare.
„Am văzut sclipirea unui fulger în depărtare.”
- 2
(Figurat) Idee strălucită, inteligență vie, care apare dintr-odată.
„Elevul a avut o sclipire de geniu la problemă.”
Sinonime
- strălucire
- licărire
- scânteiere
Cum se folosește
Pluralul e „sclipiri”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sclipirii
- plural
- sclipiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).