Înțelesuri
- 1
Lumină vie, puternică; intensitatea unei surse de lumină.
„Strălucirea soarelui te orbea.”
- 2
Lumină reflectată; sclipire, scânteiere.
„Strălucirea diamantului a atras toate privirile.”
- 3
(Fizică) Mărime care arată cât de intensă este o sursă de lumină, raportată la aria ei văzută.
„Strălucirea stelei a fost măsurată cu fotometrul.”
- 4
(Figurat) Fast, splendoare, frumusețe.
„Balul s-a bucurat de o strălucire rară.”
- 5
(Figurat) Mărire, glorie.
„Strălucirea numelui său a trecut granițele.”
Sinonime
- lumină
- sclipire
- scânteiere
- splendoare
Antonime
- obscuritate
Etimologie
De la verbul «a străluci».