Înțelesuri
- 1
(În Evul Mediu, în Moldova) Om care păzea trecătorile munților de la graniță, în schimbul scutirii de dări.
„Străjerii vegheau trecătorile Carpaților.”
- 2
(Învechit, popular) Paznic, om pus de strajă la o poartă sau la un drum.
„Străjerul de la poartă nu lăsa pe nimeni să intre.”
- 3
(Învechit) Membru al organizației de tineret „Straja Țării”, din vremea regelui Carol al II-lea.
„Bunicul fusese străjer în copilărie.”
Cum se folosește
Plural: străjeri. Feminin: străjeră.
Forme flexionare
- plural
- străjeri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „strajă”, cu sufixul „-ar”.