Înțelesuri
- 1
Soldat înarmat care păzește un loc.
„Santinela stătea nemișcată la poarta cazărmii.”
- 2
Orice persoană care stă de pază.
„Bunica a stat santinelă la fereastră până am venit.”
Cum se folosește
Pluralul e „santinele”. Varianta „sentinelă” e mai rară.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- santinelei
- plural
- santinele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza sentinelle.