DEX Dicționar

străfulgerare

substantiv feminin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Faptul de a străfulgera; lucire scurtă și puternică, ca a unui fulger.

    „O străfulgerare de lumină a brăzdat cerul deasupra pădurii.”

  2. 2

    Figurat: gând, idee sau trăire care trece prin minte deodată, pe neașteptate.

    „Într-o străfulgerare, și-a amintit unde lăsase cheile.”

Sinonime

Cum se folosește

Genitiv-dativ: străfulgerării; plural: străfulgerări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
străfulgerării
plural
străfulgerări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a străfulgera” (din prefixul stră- și „a fulgera”).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S