Înțelesuri
- 1
(Adjectiv) Care vine de la strămoși; străvechi.
„Poporul își apără glia străbună.”
- 2
Strămoș dintr-o generație foarte îndepărtată.
„Străbunii noștri locuiau în aceste văi.”
- 3
Părintele bunicului sau al bunicii; străbunic.
„Străbunul meu a luptat în primul război.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: străbună; plural: străbuni, străbune.
Forme flexionare
- masculin plural
- străbuni
- masculin plural
- străbune
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din prefixul stră- și bun.