Înțelesuri
- 1
Părintele bunicului ori al bunicii, privit din perspectiva strănepoților.
„Străbunicul meu a fost fierar în sat.”
- 2
Strămoș mai îndepărtat al unei familii sau al unui neam.
„Obiceiul vine de la străbunicii noștri.”
Antonime
Cum se folosește
Feminin: străbunică; plural: străbunici.
Forme flexionare
- plural
- străbunici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din stră- și bunic.