Înțelesuri
- 1
Învelișul gros și tare al trunchiului și al ramurilor copacilor.
„Pe scoarța stejarului creștea mușchi.”
- 2
Învelișul tare al Pământului; și pojghița uscată care se face pe pământ după ploi și secetă.
„După secetă, pe ogor se făcuse o scoarță crăpată.”
- 3
Covor țesut în casă, cu modele populare, pus pe pereți sau pe jos.
„Pe perete atârna o scoarță oltenească veche.”
- 4
Coperta tare a unei cărți sau a unui registru.
„Am citit cartea din scoarță în scoarță.”
- 5
Perete de scânduri pus la car în locul loitrelor, când se cară grăunțe.
„Țăranul a pus scoarțele la car ca să ducă grâul la moară.”
Cum se folosește
Pluralul e „scoarțe”.
Expresii și locuțiuni
- Scoarța terestrăînvelișul tare al Pământului.
- Scoarța cerebralăstratul de deasupra al creierului.
- Din scoarță în scoarțăde la prima până la ultima pagină.
- Mamă de scoarță(regional) mamă vitregă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- scoarței
- plural
- scoarțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina scortea.