Înțelesuri
- 1
Coaja uscată și parfumată a unui arbore din țările calde, folosită măcinată sau în bețișoare ca mirodenie.
„Plăcinta cu mere miroase a scorțișoară.”
- 2
(Regional) Vopsea roșiatică scoasă din lemnul unui arbore exotic.
„Bătrânele vopseau lâna cu scorțișoară.”
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- Zahăr cu scorțișoarăamestec presărat pe gogoși, clătite sau orez cu lapte.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- scorțișoarei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).