Înțelesuri
- 1
A face pe cineva să-și piardă agerimea minții.
„Atâta stat în fața ecranului îl prostește.”
- 2
(Familiar) A-l face pe cineva să creadă ce nu e adevărat; a păcăli.
„L-au prostit cu o marfă proastă.”
- 3
(reflexiv) A-și pierde mintea sau buna judecată.
„S-a prostit de tot de când nu mai citește.”
Antonime
- a deștepta
- a lumina
Cum se folosește
Familiar. În dicționare mai apare un „a prosti” cu totul altul, popular și învechit, care însemna „a cerși” și venea din slavă.
Expresii și locuțiuni
- A se prosti la ceva(familiar) a face pe prostul, a se preface că nu înțelege.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- prostesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- prostește
- imperfect pers. 1 singular
- prosteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să prostesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să prostească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la prost.