Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A se repezi asupra cuiva sau undeva; a năvăli, a da buzna.
„Câinii s-au năpustit asupra hoțului.”
- 2
(Învechit și regional) A lăsa în părăsire; a abandona.
„Casa a fost năpustită de stăpâni.”
Sinonime
- a se repezi
- a năvăli
- a tăbărî
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu mă năpustesc, el se năpustește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă năpustesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se năpustește
- imperfect pers. 1 singular
- mă năpusteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă năpustesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se năpustească
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- năpustește-te
- gerunziu
- năpustindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (napustiti).