Înțelesuri
- 1
A trimite pe cineva în exil, ca pedeapsă; a surghiuni.
„Împăratul a exilat poetul la marginea imperiului.”
- 2
(Reflexiv) A se retrage de bunăvoie departe de locul său natal sau de lume.
„S-a exilat într-un sat de munte.”
Sinonime
- a surghiuni
- a izgoni
Antonime
- a repatria
Cum se folosește
Prezentul: eu exilez, el exilează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- exilez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- exilează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să exilez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să exileze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (exiler).