Înțeles
A se bucura foarte tare, arătându-și fericirea sau satisfacția; a triumfa.
„Suporterii jubilau după victoria în finală.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezent: jubilez, jubilează. Conjunctiv: să jubileze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- jubilez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- jubilează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să jubilez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să jubileze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (jubiler) și din latină (jubilare).