Înțelesuri
- 1
A atinge pe cineva în onoare sau în demnitate; a ofensa, a insulta.
„Cuvintele lui m-au jignit.”
- 2
(Învechit) A aduce un prejudiciu.
„Nu voia să jignească drepturile nimănui.”
Antonime
- a flata
- a măguli
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- jignesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- jignește
- imperfect pers. 1 singular
- jigneam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să jignesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să jignească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din sârbul žignuti.